Ea avea fața unui măr din cele rumene
din soiuri vechi autohtone
cu o îmbrățișare caldă de culori
pe buzele soarelui.

Trup de lut vorbitor într-o trestie înaltă
pășea gânditor prin anotimpul copt,
între tăcerea mea și a ta lumina făcea popas
unde-n miezul strălucitor prinde gust de fruct
mai dulce decât zahărul brun,
mai aromat ca frunzele de mentă.

Visul se încorporează pe neașteptate
într-o entitate sublimă,
abia percepută de îngerii
care rup rândurile obișnuinței
și-ți pun la ferestre fluturi
în primăveri fără de sfârșit.