În lumea asta vine câte-o dată
momentul rău, în care nu se poate
decât să mă crucesc, pe jumătate
și-apoi să-njur, cu limba înnodată.

E clipa de înaltă-nsemnătate,
când merg și eu la câte o serată,
iar în plin dans c-o muză parfumată,
îmi sare-un nătărău, de ciudă,-n spate.

Și-atunci mă-ntreb, atins de așa joasă
lovire-n simțitoriul meu natur,
cum Dumnezeu, când ies și eu din casă,

hop și necunoscutul dimprejur,
ce-are dorința foarte păcătoasă
de a-și înfige colții-n … hors-concours?!