Lumină sunt în semicerc,
Și cate odată-s asfințitul,
O noapte de visez că-s cerc,
In altă noapte-s rasaritul.

Îmi mor iar rugile în humă,
Cănd izbesc cerul de granit,
Sunt frunza visului din urmă,
Și-a ei cădere-n infinit.

Și visul meu deja,cărunt,
Din frica mea acum se-adapă,
Pe tronul lui ca în mormânt
În mine legea își îngroapă.

Rup de pe cer o foaie sfăntă,
Dând stelele un pic de-o parte,
O pană iau și-aceia-i frăntă,
Cerneală fac din neagra noapte.

Și scriu scrisoarea mea pe cer,
În fața stelei căzătoare,
Și-i deschid porțile de fier,
S-o poarte-n lumea muritoare.