Să te alung, oricum ar fi degeaba,
Așa că-n suflet te-am primit, tristețe,
Cu resemnare eu ți-am dat binețe
Și-n vers te-am pus ca tu să fii podoaba.

Am tot gustat din sumbra-ți frumusețe
Până târziu, când mă împinse graba
Să ies în târg, să îmi întind taraba
Ca negustor de stanțe săltărețe.

Cândva, demult,, visând la vreo codană
Cu ochii oglindind tot necuprinsul,
Himera mea era, cu dinadinsul,
În gându-mi cu hlamidă și coroană.

Grăbită clipă care treci în goană,
În lupta mea cu tine sunt învinsul!