Nu era nimic rotund și clar,
se întrezărea doar o undă de lumină
căzută pe fața oglinzii
în care liniile aspre se estompau.

Se săpa o fântâna adâncă și pură
prin care iubirea urcă înaltul
spre buzele setoase și moi.

Totul capătă forme și se atinge conturul
cu mere coapte sub lună
până la sânii unei femei.

Eram într-un snop de îmbrățișări
în tandre dimineți topite-n lumină,
cristale de rouă, magnezii.

Pe unde soarele răsare
lăsând umbre lungi și tăioase,
respiram aromele proaspete
în care încăpeam ca în viață.