mi-am zis niarne *
că viața este rotundă
ca sânul geei
din a cărei sevă zilnic bem până la ultima picătură
sau ca ochiul lui dumnezeu
de-a cărei lumină mă țin cu mâinile goale
încercând să-i ating nimbul
primul pas este perpendicular pe îndurare
sclivisind-o cu inocența începutului
apoi în jurul răbdării
învârtim visele până se face toamnă
ar mai fi drumul dintre o dragoste terestră
și malul după care se adăpostesc visele
indiferent de mulțimea pașilor
urmele li se pierd
între răsărit și apus

niarne= apelativ adresat sinelui

28 iunie 2014