“eu adulatul în care voi vedeți perfecțiunea
curg furios fond infinit ce nu își află formă
menirea-mi cere să-mi croiesc finirea
mă caut îngrozit în cimitirul cu ale facerii rebuturi
că asta sunteți urmași ai celor aruncați din rai
sacralizat în versetele din biblii și din cazanii
mă-ntorc curios pe pământ să mă vizitez
m-am strecurat prin sângele lui abel și-al lui cain
în arca lui noe și printre proscrișii sodomei
am urcat până-n vârf turnul babel să mă zăresc
am răscolit păcatele fiilor lui abrahaam
m-am dezgropat din manuscrisele mării moarte
cu toiagul lui moise printre șerpi
m-am strigat prin pustiul făgăduinței
și mi-am băut urma în apa iordanului
am întrebat de mine profeții și judecătorii
ce încă mai făceau negoț cu lumea-n templu
am încercat să mă rostesc prin zece porunci
să mă adun dintre pildele înțeleptului solomon
am asudat căutându-mă nicăieri nu eram
nu eram nici în minunile și faptele vremii mele
lacrimile crucii nu pe mine mă plângeau cu ele
apostolii au scris evanghelia care mă povestește
așa cum pervers mă-nchipuie mintea voastră
sunt încă nenăscutul care va să vie
rătăcesc căutându-mi drumul prin mine
cumplit vă mai temeți de judecată voi viii
ce manipulați timpul crezându-l senilizat
și mă pictați asemenea după chipul vostru păcătos
în lipsa unei ariadne dispuse să-mi arunce ghemul
smerit vă întreb pe voi toți sfinții și morții
n-aveți vă rog n-aveți cumva o hartă”