Privit din vitrină
trupul pare a fi o sită prin care se poate cerne sufletul
mângâi geamul încercând să-l decupez
vreau să ajung la tine
trăiesc cu sentimentul că voi cunoaște
orgasmul
datorită mâinilor pierdute printre sâni
te văd precum o cușcă din care nu vreau să mai ies
sunt în stare să arunc cheia în neant
să acopăr amorul cu o mantie
bine capsată de piele
nimeni nu are voie să ne deranjeze
văd, deja,
și finalul
în care desenez din fumul unei țigări
inimi pe tavan.

Jocul pisicii cu lumina îmi deranjează gândurile
planurile
arătându-mi realitatea care nu face parte din vitrină
m-am înșelat
sunt un kilogram de firImituri
aruncat într-un tablou de Picasso
din care porumbeii se hrănesc.