Din brazda tot mai caldă, chihlimbare
Cu aripi de chitină, cărăbușii
Își simt chemarea firii și ghidușii
Se-avântă-n cerul tandru și ce doare

Lumina zilei și de tocul ușii
Se tot lovesc cătând spre înserare.
Perechile se fac și tot mai rare
Sunt gâzele fără perechi; scorușii

Deschid trompete să anunțe luna
Că este ora ei de promenadă
Poetul, amețit, întinde struna

Să cânte pacea lumii și cununa
De lauri înfloriți îi stă să cadă
Când viața-n primăvară este una.