Mi-e foame de tine cum macul din lan,
Ce-și trage culoarea din verdele crud,
Să spargă din soare, din galbenul ud
Și-n sânge petală să-mi mângâie alean.

Mi-e sete să sorb spuma crestelor valuri,
Ce-mi bat, pustiind corp, fărâma-n nisipuri,
Golindu-mă-n nud, de nu-ți simt printre picuri,
Din aburul cald, netezindu-mi din maluri.

Mi-e izul tău fin în narine, rupestre
Culori nestemate, pictând chip ce ai.
Te inspir nesfârșit, că te-aș pierde, alai
Din tu, numai tu, șir de zâne pedestre.

Mi-e văzul pâclit de așteptarea orbindă
Privind amintiri, ce mi-au ars cristaline
Din luciul de perlă al pielii de tine...
Sunt doar o retină de argintu-ți oglindă.......
03.03.2013