Lăstunii din înalt privesc la vrăbii
Cum ciripesc în holdă și la pândă
Cum stă pisoiul dornic de izbândă
Și peste toți, ca pânzele de corăbii

Plutesc șoimani, a cerului dobândă,
Purtând eternitatea între săbii
Iar din tărie-n margine de gabii
Doi vulturi priveghează la orândă.

Iarba e-naltă cam de coasa primă,
Se-nțarcă iezii, mânjii și vițeii
Poeți bătrâni mai caută o rimă.

Se odihnesc la umbră chiar și zeii
În lume nu mai este nici o vină,
Răscumpărarea noastră poartă mieii.