Trupul este tot mai subțire
și temător ca o pasăre.

Se împuținează, se strânge,
pleacă odată cu zilele,
în timp ce umbra rămasă
nu-l recunoaște.

Nici nu pot împrumuta altul,
să-l întorc în pielea bătrână
și să-l încapă netezindu-se.

Uneori mă mângâie gândul
să-i forțez destinul,
atunci îmi zic:
am să te pun pe picioare
și cum ți-o fi norocul
ori mori, ori trăiești.