ori de câte ori ies din mintea mea
să pot exista întru totul
inspir
un minunat parfum
așteptând
pe cineva care să mă gâdile

***

ceasul tău pe încheietura celeilalte mâini
poartă culori noi
și alte adevăruri străine
cum auriul de pe chipurile sfinților
știe să treacă privirea
în alegorii divine

***

ori de câte ori percep murmurul
nedeslușit
al pânzei de păianjen
afară pășește o femeie
închipuind un cerc deasupra
altarului

***

pieile noastre contopite
schimbă structura lumii
după un sunet
atunci când deschidem ochii
într-o mișcare bănuită
de cădere

**