Ce întâmplare trebuie să fie,
să mă facă să plâng fără să vreau
când motive nu sunt?

Îmi spală privirea pe ochi
cu lacrimi sărate.

Dumnezeu mă urmărește din înalt,
mă lasă să trăiesc singur imagini, cuvinte
pe care alții nu le simt,

ele trec ca apa peste pietre.

Oare cum se naște durerea-n suflet
pe care mulți n-o sesizează
dacă nu apare în trup?

Prin mine urcă pe trepte nevăzute
până se formează emoția
și mă scoate din păcat.

Mai tulburat decât râul de ploile repezi,
suferința celorlalți mă inundă.