nu a știut că după incizie
jocul de-a baba oarba e mai strălucitor în lumină
nici cum să se joace în carne
mirosind a alfa și omega fără să lase oamenii în chicot strâmb
dar și-a înmuiat insistent tălpile în altarul pământului
apoi a alergat la vânzătorii ambulanți
și a distribuit afișe în piețe, pe plaje, în întuneric, în sălile de așteptare
apoi și-a împărțit solstițiile, florile, rochiile și păpușile
cu o luciditate străpunsă
aproape ucigătoare

nu a știut că se poate muri când și-a înfășurat inelarul
în fiecare por al cerului cerând nemurirea
vocea ei a răsfoit nisipurile ude
palmele au cernut apele
inima...
inima a învățat să fie femeie
în trupul unei poezii cu profil ascuns