îmi spun că tot binele din viața mea e o coincidență și versurile vin
ca fluturii mari
te fascinează dar nu îi prinzi niciodată
într-o zi caii sălbatici mă vor duce departe
cineva o să scrie cu cretă pe trotuare
„dor”
sau poate un om în spatele unei ferestre cu ochii către cer
va plânge șoptind
imperceptibilul

și coama aspră îmi va aminti
cât de frumoasă este fuga ca ultimă scăpare
și copitele lovind pământul sterp
îmi vor deveni cântec de leagăn.