Deasupra ta se subțiază întunericul,
lumina pătrunde prin el
mai mult decât prin ceață.

Tu treci prin muntele alb
dar el rămâne în tine,
de inima se preface-n tunel.

Atunci te caut în partea cealaltă
dincolo de mine, dincolo de tine,
de mă surprind cristalin ca un cub.

Și inima ta în inima mea o să intre
de-o să se mire și sângele
care te cheamă,
care te poartă la suflet.

Tot ce-i între noi
numai trandafirii o știu,
înfloresc pe rând
în fiecare dimineață
până te simt cucerită.