Ochi de jad …

E sunet liniștit
Pe margine de clipă.
Și-un dor nemărginit
Mă strigă, cam în pripă.

Uitasem cum adie
A dimineții rază,
Pe marginea târzie
Ce viața-mi aspectează.

Închis mă tot îmbie,
Un soare mult prea cald,
Ce face să învie
Un zâmbet de smarald.

Tăcut revin, aproape,
De ochii ca de jad,
Ce îmi ascund doar șoapte,
Prin buclele ce cad.

Zurlie, clipa trece
Pe sunete de vis.
Și mici ocheade, zece,
Deschid ce e închis.

Un abisal moment
Mă duce cam lejer,
Cu pasul neatent,
Spre colțul cel stingher.

Dar, mă întorc bărbat
Pe aripi juvenile,
Să realizez odat’
Frumos în aste zile...

Roșu … 6 iulie 2014