îmi aștept acceleratul/pegas invalid/
cu valizele pline de viață neamortizată
invizibilii hrăniți din carnea zilei
reciclează scheletul eponim al orașului

orbul roade strunele viorii
în tăcerea șinelor/extensii ale sufletelor harpii/
nu-mi ajung monedele/particule dezaccelerate/ pentru un loc
cu fața spre locomotivă

este prohibit să bei sângele
străzii unde ți-ai rupt cordonul ombilical
te trec acceleratele comme à la guerre
aerul insațiabil îți videază plămânii/blogosfere adiacente/


spiritul tău voyeurist se scaldă în
fântâna arteziană privind goliciunea orașului
cu – 7 la dioptrii
oamenii străzii își încălzesc câinii conștiinței
/roboți asimilați de cazuistică/
polițistul de rond își rupe biletul first class
rambursabil

așa începe totul ca în gară
printre extensii ale sufletelor harpe