boare străină
asprește întunericul de sub perna mea
de fiecare parte a inimii
atârnă câte o poveste despre infinit
și mi-e teamă
mi-e teamă ca nu cumva să înving

femeia care nu mă mai așteaptă
și-a vândut respirările
secundei unde se clădesc
cele mai scumpe mirări

se face umbră
și se face prisos
nimeni nu mai vede cum vârsta
îmi părăsește labirinturile înțelegerii
amneziile mă vor ajuta să nu uit

vor rămâne deschise
lumile în care anotimpul
trece deghizat în reproș
somnurile mă vor ajuta să nu dorm