vecinul meu de alături e mânios
în fiecare dimineață
bocăne în țeava de la calorifer ca și
când i s-ar derula în cap rumoarea de voci a străzii

ieri a făcut pârtie
și murmura când un alt strat de zăpadă
îi relua munca
soția lui a ieșit împopoțonată
pășind cu grijă peste porțiunile diamanțate
l-a îmbrățișat după care a urcat sfidătoare
într-un cabrio negru căruia îi vibrau
portierele de la subwoofer.

la ceva timp a divorțat

în fiecare seara venea beat
știam asta pentru că zdruncina balustrada
și plângea rezemat cu tâmpla de tocul ușii
uitându-și degetul pe sonerie vreo 2 minute
după ce intra fuma o țigare la geam
și privea pierdut la copiii cu sania

s-a recăsătorit spre sfărșitul primăverii,
când a venit din business-ul din Zürich,
cu o profă de latină tânără
și culmea ironiei, foarte zâmbăreață

era aproape la fel
îngândurat și fără grimasă care să-i trădeze
tonul serios

cu toate astea într-o duminică
nu am apucat să deschid ușa scârțâită de bloc
când el cu o exuberanță infantilă
se repede asupra ei
atunci fața i s-a luminat brusc

m-a rugat să îl ajut cu un pătuț alb
și cu câteva buchete de trandafiri.


* Justin Dumitru - ,,black aphrodisiac" ed. Tracus Arte, București 2014.