ținte arcuri așchii bolduri tocuri cui
un fleac douã șuruburi ruginite
scânduri cu nod menghinã scârțâind
strung strivind asta e creierul meu acum
curge sirop de frunze uscate
din ploapele strãine crucificate-n ierbar
culoarea privirii tale nu se mai vede
se uitã cum uiți vârsta anul și ora
se uitã doar prin locul în care țipam
ca printr-un acvariu de fontã
nu crezi tu nu exiști nu citești
nimic din ce aș putea desena
pe fiecare cruce din oraș
cu o daltã de plumb crãpãturi astmatice
în formã de litere sau cifre sau
Taci!
pe cupola cimitirului dintre blocuri
tudor danseazã fãrã frânghie iar tu
care tu(?) nici el nu mai știe
tu capeți pe nesimțite forma balerinelor invizibile
care bântuie clapele de pian
tu abur perpendicular pe trupul meu însemnat
care nu mai încape de-acum în acvariu
care nu mai poate fi hranã pentru pești
tu nu crezi nu exiști nu visezi nu iubești
tunel șanț canal subsol catacombã
scorburã ghenã
asta e sufletul meu acum

tranșee subțiri în dealuri de fum
șosete negre fãrã perechi
sticle goale
fiare
vechi