prea obosită ca o furnică dormind sub o frunză
sau cum curge nisipul de pe umerii copilului cu piele arămie
amintire despre scoicile de acum un an mai frumoase mai limpezi

prea obosită să mai dorm dimineața
mă trezesc odată cu gunoierii tovarășii mei imaginari de suferință
frați vitregi cu pielea tăbăcită de mirosul brazilor uciși
de cojile de portocală sau alte indulgențe
prin scrumul țigărilor care au ars atinse doar de două ori cu degetul
o dată când mi-am amintit ceva frumos și încă o dată când am vrut să uit

acel ceva care se luptă cu visele mele
strigă marș eins zwei polizei și în parc fanfara cânta
scherzando ca o violină peste pervazul toamnelor nesupuse
"je me souviens/ des jours anciens/ et je pleure"