sprijineam cu ochii cerul să nu cadă
miros de ploaie-n ochii tăi
o lacrimă era o lumânare aprinsă
îmi văd ceasurile ce mi-au mai rămas
în clepsidră

uneam înaltul de asfalt
ochiul minții trecea în sensul celălalt
cu sfântul duh
prin văzduh

auzul clocotea
stăteam în perfuzii de abdicare
dar nu găseam feciorul care
să-mi ia locul

îmi strig degeaba tocul
împărăția mea scribală va rămâne fără rege
în dimineață
dă-mi un rachiu să mă pot drege
aseară am băut toate cuvintele