respirația oglindă
a propriului suflet
în privirea ta l-am văzut
pe dumnezeu zâmbind
și pe mine copil

am dansat cu tine
pe sârmă desculț
moartea lebedelor
fără plasă
și nu ne-am călcat niciodată
pe inimi

ori de câte ori m-am clătinat
acolo
în vârful arenei
poate uitând pașii
poate uitând că exist
mâinile tale
buzele tale
mi-au amintit cine sunt

sub noi spectatorii
așteaptă finalul
saltul mortal
pe sârma aceasta subțire
numai unul poate supraviețui

salvează-te iubito
spectacolul tău
trebuie să continue
ești ultima lebădă a acestei lumi