schițez lumea ca pe un tors în cărbune
un studiu de examen pentru arte plastice
conform regulilor
am impresia că mă doare acut că oamenii fac de toate
în același timp plâng mănâncă mor se amestecă unii cu alții
pe mine lăsați-mă în pace acum e prea mult vânt
înțelegeți
toți se ridică prin măduve și creiere
urcă treptele
în spirală
nu mai e loc pe maidanul cu fiare vechi
mă adun fir cu fir
sunt femeie cu pașii subțiri ca oasele de pește
încă locuiesc
o umbră în marea care nu iartă
doar gâtul meu se umflă peste măsură ca gușa păsărilor de apă
de prea mult nisip rece
vreau
să calc mai apăsat cu ochii țintă în piept


(10 octombrie 2014)