glontele Toamnei mi-a sărutat talpa merg șchiopătând
ramul desfrunzit mi se vaită în gând
te petrec până la ușa despărțirii
moda se va schimba te vei reîntoarce
aerul spre a mi-l toarce

Cuvânt de-nveșnicit mirenii
Crăciun își pregătește renii
în Arenă
eu am făcut cangrenă
de la toate chestiile ce se întâmplă
lovit de realitate în tâmplă
cu barosul cotidian
Iarna stă să se ivească îmbrăcată în alb ca-n orice an

se pregătește să ne frigă cu frig
lângă sobă așezați covrig
în omăt voi citi
ca în al cafelei zaț

o zdeanță pe mine înhaț
mai este Timp