Azi noapte m-am trezit în timp ce te zvârcoleai
strigând “lupii, lupii” printre alte vorbe neclare
Nu era visul tău
era visul tatălui tău
iar ție ți-a fost dat să îl duci mai departe
Mergeai ca și el prin pădure
pe drumul de întoarcere spre casă
într-o seară de iarnă
cu bățul în mână
în spate cărând ranița cu pâine
Ai văzut haita de lupi și ai început să strigi
Nu înțelegeam prea clar “Sandu” sau “Mișu”
sau poate-l strigai pe fiul tau
pe care n-o să-l ai niciodată
Îți curgea sudoare rece pe frunte
ochii sticloși te urmăreau dintre stejari și carpeni
Þipând dădeai în toate părțile cu bățul
iar ochelarii grei îți căzuseră-n zăpadă
Te-ai trezit speriată doar pentru o secundă
În ale mele brațe sper c-ai ajuns acasă