mi-am pierdut cheile în timp ce încercam
să prind ultima pasăre ce a rămas să cânte în oraș
nu știam ce-aș fi putut face cu ea
urma să o țin în colivie
să-i aud numai eu cântecul
sau poate mi se făcuse milă
știind-o iarna singură
m-am cățărat după ea în copacul înalt
dar a zburat în altul
nervos rupeam crengi și aruncam spre ea
neștiind că astfel n-o voi prinde vreodată
mi-am pierdut cheile ce le aveam prinse la un breloc cu Turnul Eiffel
și nu am mai putut să intru-n casă