Scriu pentru creionul meu
el, neștiutorul (?), mă crede
un mic zeu. Se mistuie,
în cuvînt fără vreo vină,
în vreme ce eu mă pierd
în măduva lui de lumină
îl ascut cu securea unui
pașnic război din care
de multe ori ieșim învinși
amîndoi. Cioplesc în carnea lui
o luntre minusculă cît pentru furnici
sperînd că odată vom fugi
de aici, departe, peste apa din vis
unde toate cuvintele
s-au scris. Nodul creionului
l-a dezlegat cu sabia sa
Machidon.

Cînd o să mor,
să-mi aprindeți la cap
un vîrf
de creion!