Nu înțeleg cimentul
cuștile astea de 4 sau 8 etaje
de unde nu poți simți nimic
toamna în grădină
fiecare pală de vânt e ca o pană pe chitară
acorduri se pornesc din tot locul
fiecare copac are sunetul lui
frunzele au propria lor muzicalitate
cu tonalități mai uscate sau mai vii
firele de iarbă încă verzi
nici nu se aud din covorul uscat
ultimele flori cântă ceva pe un ton subțiratic
aidoma unor vrăbiuțe care ciugulesc din strugurii rămași
ce simpfonie autumnală!
ascultă!

soarele încă își mai pune căldura la bătaie

iar eu ...
eu încă mai fumez ... afară
și poate chiar zâmbesc