implor să naști iar Pruncul, Marie, dumnezee
când sub zăpezi ne-om duce hilară viața noastră
și flori vor crește-n mine, așa, ca la fereastră
și va veni iar iarna spre-a pietrui alee

în tine-i așternutul, a îngerilor maică,
spuzindu-mă pe buză de-n taină te-am rostit
în tine încă Pruncul spre cristice se vaică
de mila lui simt parcă de-n mine m-am prostit

Crăciun doar exersează intrările pe horn
în răsturnată ziua eu exersez psaltire
când dorm în timpul zilei și luna e un corn
veciilor dând veșnic în mine grea citire

crenelul faptei bune mă cheamă-atunci sub arme
să pun un pol în brațe cerșirii care doarme