N-am nevoie de nicio libertate acum
devreme ce n-am avut-o atât de multă vreme,
sunt la fel câinelui eliberat din lanț;
doarme tot lângă zgarda sa deși n-o mai are la gât
și nu părăsește locul arhicunoscut.

Nimeni nu înțelege de la început o necesitate
tot ce-i prea puțin ori prea mult rupe
ca lumina și întunericul.

Mă deșir ca un ghem de ață,
șarpele cu dinți al unei epoci
în care se mănâncă revoltă pe pâine.
După o foame de propriile gânduri
când fiecare lovește o femeie
în care se țese o poveste
lungă cât o viață de om.