Mă uit la cei ce mă urăsc
Și nu le port pică deloc,
Că viața lor și-o oțărăsc,
Sărmane umbre fără loc!.

Dacă i-aș acuza pe toți
De neajunsurile mele,
Tăcerea ar umbla pe roți,
Mușcând tocitele pingele.

Sunt obosit și-mi pare bine,
E o dovadă că mai sunt
Fie și trântor, printre albine,
Suflet cu aripi de pământ!