Am cutreierat pământul lat
Să văd, să aud, să simt, să sap,
Să uit c-atâția filozofi mă bat
Cu îndoieli de care nu mai scap.

Să cânt, să sper, să am, să cer,
Iată dorințe ce nu se-amână
Și toate-s pline de mister,
Lăsate omului arvună.

Mă-ntreb, de ce ilustrul Buddha
E luminos în tot regatul lui,
Iar Domnul meu, trădat de Iuda,
Pe cruce stă, ca omul nimănui?