torn ochii în Clepsidră, mi-a stat de mână ceasul
stupefiat descopăr că nu-i mult să-mi rămână
nu-i Timp spre a o-ntoarce, Vecia nu se-amână
simțeam eu de o vreme că-ngreunat mi-e pasul

nu-i vorba încă-n stele de tragedii, decese
dar multora-nainte eu le urmez la rând
gândirea mea e-n boală, în suflet simt abcese
Clepsidrei din fărâme cu dinții apărând

pe tine în odaie cu palma parcurgând
uitat îmi este ceasul, secunda mă-mpresoară
visăm cafele multe-n ibricul cel plângând
murirea de iubire ne-mpinge-n raiuri iară

uitată-i glăsuirea, doar șoapte fără frână
apoi țigara frige la capătul de mână