Lupt cu o fantomă ce își dă silința
Să m-aducă-n starea de om fără minte
Care-și pierde calmul și obișnuința
Să se-nfricoșeze de albe veșminte.

Nu mă împiedic de-o formă de limbaj
Când vreau să spun ce mi-am propus să spun,
Fiindcă eu cred că nu-i un bun baraj
Pentru o ceartă într-un umil cătun.

Vorbe grele apar, de mine zvârlite
Fără un control al stării cerute,
Mâniind și umbra unei vieți tihnite
Uitată de de toți pe coclauri mute.