Mă încearcă și pe mine
Un daimonion tenace
Care tace, tace-n sine,
Numai eu stau ca pe ace.

Când îi vine să vorbească
Îmi arată ce e firesc
Într-o faptă pământească
Cu greșeli ce se plătesc.

Și iar dispare în ceață,
Multă vreme nu mai vine
Să-mi spună despre viață,
Despre dor, despre rușine.