în abur de cafea și fum de țigară
stau pix suspendat deasupra hârtiei
îmi simt pasta vâscoasă de gânduri voind
să se despletească-n cuvântul trăirii
din noapte zăpadă și frig făcută
îmi pare tăcerea plasă bine întinsă
sau poate apă adâncă nerăbdătoare
cuvintele vin gata să sară
din tâmpla acum trambulină
pe plasă în tumbe făcând giumbușlucuri
sau în apă din valuri stârnite concentric
să-ntrupez pentru tine-un poem
mă tem lăsa-voi totul ascus de cortină
așa doar cu ideea de dragoste-n gând
pe foaie mă mișc și-apar sunt un punct
eu gândul meu și mă las lunecând
într-o sarabandă voluptoasă de linii

ceașca e goală țigara e scrum
pe foaie e chipul tău de demult
trist zâmbindu-mi acum...