încărcat cu gânduri moarte
prin universul încă în desfășurare
caut din priviri
un loc numai al meu
pomi
frunze
blocuri castele
nu văd până acum nimic
copii agățați cu degetele de cer
se leagănă deasupra oceanului
îmi scot mănușile
și-i îmbrățișez până îmi pleznește haina în coate
aș vrea să fiu eu locul lor de joacă