Viata capătă sens odată cu trecerea mileniilor
înainte de perturbația solară dimineața răsare
astrul aromei de cafea, se aprind galaxiile
e necesar să lași arhetipul la joacă
în ringul primitivilor
doar sălbaticul știe doar el
zuarele zumzăie
ajuns fata in fata cu zidul etern
cu versantul inaccesibil
zuarele zumzaie
gerurile cresc exponential
campiile beatificate vechi pergamente
se farama
soarele arde
de prea mult timp
seceta ucide
inextricabila cabala a fiintei
ne cauta blazonul pe noi, obnubilatii
prin alte voci si alte labirinturi
adanca e fantana viselor
sentinta, asteptarea
sunt inefabile ale toamnei
acopera fereastra
inefabile ce scriu
si incripteaza
pene, seminte, frunze
fructe, aripi
poarta sigiliul soarelui
cuprind cronicile luminii
ochiul de piatra ne tine in balans
iar locul stiut va fi
strain vom innopta sub gheturi
blazonul hercinic pogoara
deopotriva mirabil si memorabil
gratie orbitoare pe cer de plumb
surplusul de culoare deschide
coridoare vom sta sub viscol
mamutul lanos galben vom visa
din groase zapezi iesind
acum e doar rascrucea penumbrei
ceru-i ghem de vant cu
frunze fulgi seminte
sunt inefabilele anotimpului
usa de vei deschide vor navali
stoluri si carduri, ultimii culegatori
se coc galbenii dovleci
in cuptorul arhaic
sub noua piei de roca urla
lupii de os
timpe braconiere
corbii isi aleg sfintii
corbii de osuar isi aleg sfintii de ceara
sa-i treaca prin iarna
sfintii fagurelui
scribii cantecelor verii
veghetorii
netulburati
toamna misterul atinge perfectiunea
sunt luminate cai sesamice
duhurile aramii acopera paduri si ape
un interval catre ceea ce poftim
o sete decat care alta mai mare
nu poate fi conceputa
deasupra satului pornesc
eoliene albe ale iernii
lupi de ger se smulg din mineral
in nopti ce vor veni de prada si panda
prin potop, vom supravietui in
carul arca
vom sui domol versantul albastru al urgiei
cu scuturi gigantice
de serenitate noe'rbivori
boier'bivori
bivoli-zei
zeiboi boizei aboi