mă gândeam că torsul norilor când sunt în trecere prin spatele
casei ei e degeaba că nu merită niciun oftat
ar fi putut și păsările în zbor pe deasupra cuibului ei să-i
mângâie visele
dar le-am trimis în alte basme
și visele ei puteau să-i picteze perna înainte de apus
dar i le-am năruit și p-alea
și trotuarul ei putea să fie mai libertin dar e-nchis
în el de când l-am mințit că ea e a mea
puteau și frunzele alea de o tot privesc pe geam
când spală covorul de dorul meu să fie mai cu băgare de seamă
dar frunzele rămân frunze orice le-aș spune

uneori am impresia că și eu puteam să fiu
mai înțelegător și mai deschis
dar așa are ea darul ăsta de a ne închide pe toți
de zici că nu-și poate încheia cuvintele
și iubirea mea decât în nt mb rb rs