Și iată că a mai trecut un an,
iar tu te pierzi ca Peter Pan.
Doar în vise-mi tot apari,
iar când ziua se lasă dispari.
Zilele zboară și îngheață,
orice speranță că ne vom întâlni în viață.

Visele se țin grămadă,
peste sufletul de zăpadă.
Când soarele răsare,
în mine nădejdea moare.

Zilele trec, ș-aștept într-una,
să treacă ziua, să se-aștearnă luna.
Doar in vise te mai găsesc,
în brațele-ți mă încălzesc.

Chipul în tihnă-l privesc,
iar ziua când printre iluzii mă rătăcesc,
numai pe tine, aș vrea să te-ntâlnesc.

Aș vrea s-adorm, să nu mă mai trezesc,
în lumea viselor alături de tine să nu mai zăbovesc.