de undeva de unde nici măcar nu știu
am prins sub unghii omenirea
praful de stele are gust de mandarine zicea mama
numele mă leagă de pământ zic eu
de ochi îți atârnă o duminică zicea profesorul
în lanțuri să-ți legi amintirile zicea fostul amant
dar uite că mi-a albit venirea
și al dracului mi-a rămas pasul ăsta bătut de vânt

pietrele ard doruri
în culise actorul e omul cu mască
eternul suspect de viață se declară învins
eu mă declar în impas
sparg lacăte și desenez clepsidre
în fața mea e o pădure cu oameni drept frunze
mă apuc de urlat
și frunzele alea de oameni încep să cadă
profit de moment și mă ridic în picioare
vedenia asta îmi șade-n spate
și suflă ca un crivăț pe la tâmple