acum venele curg direct în pământ. dealurile care se înalță
în față sunt verzi, ascunse în ceață.
cabana e construită din lemne groase.

aceasta e oaza

suflul
înspre ferestrele mari de unde se vede pădurea.

transced din paturile albe
mirosurile de amoniac, distileriile de feromoni
ale pământului - aburii -

urcă la suprafață.

se vede.
tenia gri care se mișcă în interioare.

de ani de zile soarele însuflețește machetele.
covoare de cabluri / străzi trase cu markerul
ajung până în deșerturi. umbra clădirilor e racoroasă,
scorpionii așteaptă îngropați în nisip.

la următoarea explozie a asteroidului în atmosferă
pietricele mici vor cădea / vor forma dune.

vom rămane în continuare pe pământ
în balonul de sticlă rotundă. dar e suficient să apeși command s.

ca și cum s-ar auzi vocea comandantului care vă spune
// luptați// și viața este salvată. în exterior se formează bule de apă.

pe sticlă, urmele noastre de degete
atingându-se, reciproc.