e mai aproape moartea cu fiice clipă scursă
ochii se-ncețoșează până-n noapte
picioarele se simt din ce în ce mai mult
degetele mâinilor amorțesc în gerul iernii viitoare
anticipat

îmi regenerez corpul plămădind o pâine
din sângele strămoșilor într-o lună plină viitoare
când zâmbetul meu va izvorî pe chipurile
oglindite în cer ale celor ce vor fii
iar soarele va poposi mai mult decât
ziua vieții mele ce deja e dintr-un crepuscul
de marginea căruia întrezăresc noaptea