Încerc să mă răzbun
pe propriile sentimente
care
sunt mult mai preocupate de alții
decât de mine...sună puțin a egoism?!

O lume întreagă se prăbușește precum acele cetăți
ce nu și-au plătit tributurile la timp
privindu-le în oglindă
mă văd pe mine cum singur îmi zâmbesc.

Mă rog lângă trup
am ieșit din el
știind că doar așa va începe să renască
mai ales de când
bărbatul și femeia au fost alungați din Paradis.

Nu știu dacă vă mai aduceți aminte de acest loc
de câte ori deschid acest subiect
tăcerea vi se așterne peste buze
interzicând materiei, astfel,
să vă hrănească spiritul.

Stop
conversațiile lungi desfigurează chipuri
condamnă vieți
împușcă sentimente.