când Dumnezeu a spus despre Lumină
era o nefiire-n toate cele
apoi făceam cafeaua la surcele
mușcând din Măr, că are vitamină

și alungați din raiurile-acele
Pământul ne-a primit în robă lină
cu el era-nfrățirea-n noi deplină
dar tot cu dor priveam un drum de stele

și m-am ivit, la mii de ani distanță
pruncia lumii port în sânge,-n os
dar prea puțin mai trage în balanță

iar lanul cel de om e-acum mănos
nu dau decât puțină importanță
că sunt născut la-ndemnul veninos