mă duc sa-mi beau câmpii așa i-am aruncat în fugă
când mi-a reproșat așa tam-nesam
că pentru ea nu am fost decât un
hoț de căi adică i-am furat calea cumarveni

vântul ține-o toamnă-n palmă
scuturând
pe rând
caișii

ca pe vremea când o citeam pe Alexandrina dar ea tot
nu și nu
că noi nu putem avea împreună
minute raționale incluse
și e numai vina mea și a somnului
și să-mi văd de drumul meu care e de fapt
calea ei și-a dat ea seama dar eu
nu și nu
preferam să-i stau în drum