Ochiul treaz
Pe cer suit
Făptuiește un suspin
Îndreptat
Spre un extaz
Plin de ,,ce”-ul lui divin.
Neamul meu
E înecat
În obidă și tristețe,
Naiv nu-i,
Ci înclinat
Înspre doine cu județe.
Nevoiaș
Întru noroc,
Omul-om se chinuiește,
Iar când pleacă
La soroc,
Altu-i cântă
Miluiește.